Aflu din „presa a la minut” că a murit scriitorul George Stanca – poet, publicist, doctor în ziaristică -, la vârsta de 71 de ani, în urma unei boli căreia doctorii nu i s-au putut împotrivi. Cu atât mai puțin George Stanca, cel mai deschis intelectual pe care l-am cunoscut vreodată. Avea un șarm aparte și, dincolo de bonomia sa proverbială, era un causeur, un pamfletar de temut.

L-am cunoscut „în carne și oase” după 1989, când el deja era un nume de referință în publicistica românească. Ca să nu mai spun că celebritatea sa i se datorează și lui Adrian Păunescu, șeful cenaclului „Flacăra”, care a văzut în George Stanca un luptător, un artist care empatiza pe loc cu publicul său.

A venit de foarte multe ori la Buzău, fiind membru sau președinte al juriului care premia lucrările unui concurs profesionist, organizat de Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” în memoria marelui ziarist de origine buzoiană Pamfil Șeicaru. George Stanca ținea niște prelegeri sclipitoare, mai ales că își luase doctoratul cu o lucrare despre Pamfil Șeicaru.

Despre acest artist în toate cele am numai amintiri plăcute. Am rămas cu ele și cu numărul său de telefon mobil. Vorbeam foarte rar, însă cu folos. Venea la Buzău cu un entuziasm molipsitor, era plin de viață. Se înțelegea bine și cu directorul Bibliotecii Județene „V. Voiculescu”, profesorul Sorin Burlacu.

George Stanca s-a născut pe 7 mai 1947, în Buftea. În 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2004 a fost declarat „Omul anului” la secțiunea cultură. Trupul neînsuflețit al acestuia va fi depus marți la Biserica ”Sf. Gheorghe” din București. Va fi înmormântat la Cimitirul Bellu.

Dumnezeu să-l ierte și să îi veșnicească numele. Fie-i țărâna ușoară!

DISTRIBUIȚI
loading...