Nu degeaba se spune că pădurile sunt aurul verde al unui judeţ. De aici şi interesul crescut pentru ele. Iar de la momentul în care a început reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor au apărut, cum era de aşteptat, o sumedenie de probleme. Din 2011 până acum, multe hectare de pădure au fost deja obţinute în instanţe, în unele cazuri, dovedit, în mod ilegal.

Pe de altă parte şi expertizele făcute pe picior au condus la reconstituirea greşită a dreptului de proprietate. Experţii fie nu au luat în calcul toţi proprietarii cu drept asupra suprafeţelor în discuţie, fie nu au ţinut cont de amplasamente.

Din toate aceste nereguli consemnate de-a lungul a câţiva ani de retrocedari de păduri au rezultat nenumărate procese, dar şi sentinţe care sunt cel puţin discutabile dacă nu susceptibile de a fi fost pronunţate pentru a avantaja anumiţi proprietari.

În toate cazurile, proprietarii cer instanţelor să lămurească problema legalităţii. Numai că, nici în instanţe lucrurile nu se clarifică pentru că nu întotdeauna există disponibile toate datele necesare.

În unele cazuri, „încurcăturile“ au fost create chiar de instanţe, care au dat suprafeţe de pădure unor cumpărători de drepturi litigioase ori care nu au avut la dispoziţie toate documentele valabile un exemplu în acest sens este Academia Română, care a obţinut peste 18.000 de hectare de pădure la o instanţă din Argeş, fără să se ştie că pe amplasamentele retrocedate forului existau titluri de proprietate eliberate anterior emiterii hotărârii definitive. Astfel s-a ajuns în situaţia ca Academia să se judece ani de zile cu proprietari de drept sau cu autorităţile judeţului competente în materie funciară pentru a primi în posesie terenurile pe amplasamentele câştigate în instanţă. Doar că amplasamentele respective erau demult în proprietatea altora cu acte în regulă, astfel că s-a ajuns în situaţia ca Academia Română să ceară acum judecătorilor schimbarea amplasamentelor, motivându-se că, la momentul obţinerii hotărârii judecătoreşti definitive, nu existau informaţii că amplasamentele în cauză erau deja ocupate, cu titluri de proprietate valabile.

Astfel de situaţii sunt în tot judeţul, însă cele mai mari probleme sunt tot în zona de munte, unde pădurile au fost împărţite după bunul plac şi interesul unora, dovadă şi dosarele civile din instanţe dar şi cele penale.

Sunt şi cazuri în care terenurile forestiere îşi schimbă proprietarul în acte, deşi situaţia lor juridică nu este clară. Lucrurile devin astfel şi mai complicate.

Este cazul celei mai noi tranzacţii cu peste 3.400 de hectare de pădure ale Academiei Române intrate în posesia unei firme din judeţul Mureş, înfiinţată în luna februarie a acestui an, cel mai probabil cu un singur scop. Este vorba despre o suprafaţă de teren forestier provenită din executarea silită a forului academic de către un avocat din Ploieşti, Lucian Pitaru, cu care Academia a încheiat în 2006 un contract pentru asistenţă juridică şi reprezentare tocmai pentru obţinerea pădurilor din judeţul Buzău, în baza unui aşa-zis act de donaţie al surorilor Maican.

Pe 27 iulie 2006, Fundaţia Patrimoniu, în baza aprobării Biroului Prezidiului Academiei Române, a încheiat cu avocatul Lucian Pitaru contractul de asistenţă juridică ce avea ca obiect servicii avocaţiale pentru reprezentarea Academiei în recuperarea unor terenuri cu vegetaţie forestieră, donate de surorile Maican, Academiei Române, în baza aprobării Biroului Prezidiului Academiei Române din 25 iulie 2006. Contractul cu Pitaru prevedea un onorariu lunar de 5000 de euro şi un onorariu de succes într-o cotă procentuală de 15% din întinderea drepturilor câştigate.

Contractul a fost denunţat unilateral de Academia Română, întrucât succesul nu a fost atins, iar pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost promovat dosarul nr. 33192/3/2017 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului în cauză. Pentru plata în natură a pretinsului onorariu de succes, avocatul Lucian Pitaru a executat silit Academia Română, în perioada 2014 – 2018, iar, prin executorul judecătoresc buzoian Adrian Porojnicu, a scos la vânzare de şapte ori suprafaţa de 3.418,5380 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Pădurea, în posesia unei firme înfiinţată de două luni

Pe 28 februarie 2017, executorul judecătoresc Adrian Porojnicu a scos la vânzare suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră şi, deşi la acel moment executarea silită era suspendată – prin încheierea din data de 24 februarie 2017 a Judecătoriei Pătârlagele, din dosarul nr. 358/277/2016 -, a întocmit procesul-verbal de adjudecare, prin care declara ca adjudecatar Cabinet de Avocat Lucian Pitaru, prin reprezentant Lucian Pitaru, pentru suma de 40.227.692 lei.

Judecătoria Pătârlagele, în dosarul 729/277/2017, a constatat că „întreaga procedură de licitaţie publică de vânzare publică a terenului din data de 28.02.2017, ca şi procesul-verbal încheiat la finalul acestuia, în aceeaşi dată sunt nelegale“ şi, pe cale de consecinţă, a dispus „anularea procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 28.02.2017 în dosarul execuţional nr. 268/2014 al BEJ Porojnicu Adrian, precum şi a actului subsecvent, proces-verbal din data de 28.03.2017 întocmit de acelaşi executor judecătoresc“. Pentru aceste fapte, DNA Ploieşti efectuează cercetări în dosarul nr. 49/P/2017, a anunţat Acadamia Română. Procedura de executare a fost însă continuată, iar în data de 5 aprilie, tot la Judecătoria Pătârlagele, s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de petenta Academia Română, dispunându-se sancţio­narea instituţiei cu amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei.

În aceeaşi zi, la cererea avocatului Lucian Pitaru, la sediul Biroului Executorului Judecătoresc Adrian Porojnicu din municipiul Buzău, a fost scoasă la vânzare suprafaţa de 3.418,5380 ha teren cu vegetaţie forestieră, proprietatea Academiei Române şi adjudecată de firma BPW FOREST MUNTENIA SRL, pentru suma de 41.602.584,85 lei.

Firma a fost înfiinţată în data de 8 februarie 2018, are sediul în Albeşti, judeţul Mureş, şi este reprezentată legal prin administratorii Schuster Karl Martin şi Kurt Otrin.

Născut la Viscri, licenţiat la Braşov, Karl Martin Schuster a ales Sighişoara pentru a profesa. A fost angajat la CFR, la linia electrificată, dar în 2003 a ales să lucreze în sectorul privat. Datele existente în mediul online îl poziţionează pe Schuster în funcţia de administrator al companiei Cableteam SRL Sighişoara, ce activează, primordial, în domeniul producţiei de cabluri electrice.

Celălalt, Kurt Otrin, este un cetăţean german aflat în trecut în atenţia autorităţilor din România tocmai pentru afaceri ilegale cu lemn.

Otrin este cunoscut pentru implicarea sa în cazul Prokon, care s-a lăsat cu o gaură de 500 de milioane de euro din tranzacţii cu material lemnos care traversează portul Constanţa Sud – Agigea, banii ajungând în conturile afaceriştilor chinezi Li Ning şi Siyong Zheng, care au fost consideraţi indezirabili de Curtea de Apel Bucureşti pentru considerente de siguranţă naţională. Otrin ar fi suspectat de spălare de bani, violenţă şi corupţie în combinaţie cu gruparea de chinezi care au înfiinţat în România aproape 1.000 de firme prin intermediul cărora afacerile ilegale îşi pierd urma.

Milioane germane pierdute în pădurile româneşti

Prokon este o  firmă germană din industria eolienelor care, scria în 2014 dw.com,  a creditat, cumva la limita legalităţii, afacerile cu lemn ale propriului şef – în România. Firma a intrat în faliment, cu şanse mici pentru acţionari să-şi recupereze banii.

Peste o jumătate de miliard de euro, bani ai micilor acţionari ai firmei germane Prokon, a investit directorul Carsten Rodbertus în România. Anume, în afaceri cu păduri, respectiv tăierea lemnului şi comercializarea acestuia în orice formă ar aduce profit. Afacerea părea să meargă bine, reclama promitea dobânzi atractive, de până la opt procente, dintr-o industrie de viitor, cea a energiei eoliene. Pe scurt: nimeni nu îşi făcea griji. Aşa că nimeni nu şi-a pus vreodată problema să verifice veridicitatea promisiunilor publicitare sau, şi mai grav, să ia la puricat contabilitatea firmei.

În 2014, însă, Prokon intră în insolvenţă. Micii acţionari, circa 75.000, grupaţi în asociaţii intitulate „Prietenii Prokon” şi răspândite în întreaga Germanie, îşi văd spulberat visul: nici investiţia în energii regenerabile nu dă roade, nici banii investiţi nu mai există. Bani care, în nu puţine dintre cazuri, erau promisiunea unei pensii liniştite. Autorităţile germane au intrat pe fir în încercarea de a salva ce mai putea fi salvat.

Când tai pădurile se pornesc să bată vânturile. Prin portofel

În această zonă cenuşie s-a învârtit şi Carsten Rodbertus când le-a promis germanilor siguranţa unei afaceri de viitor: a profitat de pasivitatea legislatorilor de la Berlin, care, din 2008, de la izbucnirea crizei globale, întârzie să pună în practică promisele mecanisme de control aplicabile tuturor instrumentelor financiare de pe piaţă.

Dar ce au pădurile defrişate cu energia regenerabilă? Cel mult vântul ce bate prin copaci şi prin eoliene. şi pe Rodbertus, în cazul dat. Prokon Hit Timber, antreprenorul român care a beneficiat de sprijinul financiar al între timp falimentarului Prokon, nu este parte a afacerii din care acţionarii speră să mai recupereze cât de cât din banii investiţi. şi nici pădurile din România, pe care Rodbertus le-a declarat parte a patrimoniului Prokon, nu sunt ceea ce par. Investigaţia televiziunii publice germane ZDF, în tandem cu ziarul berlinez Die Welt, indică o înşelătorie în toată regula – şi o filieră a tranzacţiilor cu material lemnos ce traversează portul Constanţa prin portofelele doldora de bani-gheaţă ai unor mici antreprenori chinezi.

Prokon Hit Timber a intrat pe piaţa pădurilor româneşti în 2010. Cu banii transferaţi de Rodbertus, profitând de buna credinţă şi chiar naivitatea micilor acţionari ai Prokon, firma germano-română a elaborat o contabilitate de faţadă, din care reieşea că lemnul tăiat în Carpaţi se ducea la un partener german, Holzindustrie Torgau – de fapt, acţionar unic al afacerii din România. Înainte, însă, ca lemnul să plece spre destinatarul de lângă Leipzig, pe fir intervenea un comerciant de lemne, tot din Germania: Holzhandel Lauenförde, cu sediul în Vestfalia şi cu mulţi clienţi în Asia, inclusiv în China. Legătura dintre acesta din urmă şi Prokon Hit Timber se numeşte Kurt Otrin. Partener al lui Rodbertus, Otrin este un cunoscut al statului român. ZIUA de Constanţa scria, în 2011, despre „jongleriile cu cherestea din portul Agigea” ale personajului – şi despre conexiunile sale chinezeşti. Ancheta jurnalistică publicată în ziarul german Die Welt şi difuzată în aceeaşi zi de postul public de televiziune ZDF relevă, în dreptul numelui lui Otrin, o serie întreagă de suspiciuni extrem de grave: transfer ilegal şi spălare de bani, violenţă, corupţie, în combinaţie cu o grupare formată din patru chinezi care au fondat în România în jurul a o mie de firme cu scopul expres de a face pierdute urmele unor afaceri ilegale şi a scoate din România produse şi fonduri rezultate din acestea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.